Pandemia a ridicat bariere în jurul comunității dansatorilor dar ei au profitat din plin de această perioadă să-și perfecționeze coregrafia cât și să se dezvolte ca oameni.
Despre cine vorbesc?
Doi oameni, veseli și calzi, care au emoții când vorbesc despre propria persoană dar o admirație enormă când îl caracterizează pe celălalt. Adrian Rășinariu și Alexandra Ivan, sau Ady și Allișor – după cum poate bine-i știți, de la Dance Xplosion Sibiu, vin din stiluri separate ale dansului, dansează împreună de peste 3 ani și pun accentul pe latura umană și pe atingerea potențialului.
Împărtășesc cu voi un secret, nu au lipsit râsetele și voia bună pe toată perioada interviului.
1. Cum îl/o caracterizezi pe partenerul/a tău/ta de dans?
Allișor: Pot să vorbesc despre Adi atât ca persoană cât și ca dansator, și pot spune că este un om care pe mine, personal, m-a ajutat foarte mult, din foarte multe puncte de vedere. Adică a știut să fie și prieten, și partener și tot ce am avut nevoie în orice moment greu sau ușor. Din punctul meu de vedere, Adi are un suflet foarte bun, este foarte generos, ajută pe toată lumea cu tot ce poate, de multe ori se lasă pe el pentru alți oameni.
Ca dansator este, cum să zic eu, este foarte muncitor și oferă șansa fiecărei persoane de a evolua, de a ajunge la un nivel poate și mai înalt decât este el. Niciodată nu are pretenția de a primi înapoi binele pe care îl face el și este foarte iubitor, foarte cald cu toată lumea, are un caracter foarte frumos.
Eu am avut foarte multe de învățat de la el, eu sunt aia mai impulsivă și mai rea de fel, el este cald, prietenos, sociabil și foarte politicos și respectuos cu toată lumea.
Nu ne-am dorit doar să dansăm și atât, ne-am dorit o relație de prietenie foarte bună pentru a nu uita de partea umană a noastră și să ne fim alături în fiecare moment, ca să nu pară că avem un contract împreună.
Este foarte perseverent, dar și puțin comod… dar dacă nu-i iese ceva și își propune ceva merge până la capăt până își îndeplinește obiectivul respectiv. Și dacă nu-i iese ceva, se enervează și până la urmă tot îl face. Știi… sunt foarte recunoscătoare pentru tot.
Ady: Eu cred că Allișor este persoana care completează ceea ce nu am eu. Știu că sună foarte pompos, dar este foarte adevărat.
Când a intrat prima dată în sală, mi-a fost elevă și de acolo a crescut, și a crescut atât de mult încât este persoana pe care o cunoaște toată lumea astăzi și pentru mine este ceva wow. Am văzut din prima, a fost și este un talent fără nicio discuție. Iar acum că a ajuns atât de bună,
completează tot ceea ce lipsește la mine.
Să dau un exemplu scurt, în momentul în care predăm este o persoană serioasă care e pusă pe treabă și arată tuturor cum se lucrează clar și frumos, iar eu sunt persoana care e mai cu glume, prieten cu toată lumea. La fel, când vine vorba de show-uri și de conceperea unui show, eu sunt mai realist și mai pragmatic, ea este mai sentimentală… ea cu sufletul, eu cu realismul, și cumva se îmbină foarte frumos și ne place ce iese, și iese bine după părerea mea.
2. Cum ați ajuns să predați împreună?
Ady: Eu predau din 2011 și de atunci am tot schimbat persoane cu care pot să dansez și să fac show-urile pe care vreau să le fac, să intru în competiții și așa mai departe. A durat ceva ani până am găsit-o pe Allișor. După ce a început cursurile – a durat cam un an și ceva – a evoluat enorm de mult și de repede și am început să predăm împreună, să ieșim la festivaluri și de atunci încolo s-a dezvoltat frumos toată ideea.
Allișor: Când am venit prima dată, un alt instructor m-a adus la un party (Sorin) și mi-a plăcut foarte mult iar în momentul în care mi-a spus că au o trupă, deja am fost atrasă de ideea asta pentru că am făcut și eu dans sportiv când eram mai mică (vreo 3 ani) dar nu am avut partener și am vrut foarte mult să particip la competiții… doar că am fost dezamăgită și am zis ok, dansul nu e de mine și nu o să mai încerc niciodată.
După care am început să vin la cursuri și am ajuns până la urmă în trupă, nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să predau, a fost ultimul gând pe care-l aveam. Dar Adi a împărtășit cu mine toate informațiile pe care le avea el și mi le-a transpus în așa fel încât să reușesc să fac asta și am preluat foarte mult din modelul lui de instructor și încerc, încă mă străduiesc, să fiu un pedagog cât mai bun pentru că nu am experiența necesară încât să mă numesc un pedagog bun.
3. De ce Dance Xplosion? Cum a luat naștere școala de dans?
Ady: În momentul în care făceam dans sportiv (printre salsa și bachata), aveam deja o trupă formată și am făcut un brainstorming de idei de nume pentru club. Și una dintre fetele de trupă, o fată talentată la orice (dansează, cântă, pictează… de toate), a venit cu ideea de nume și ne-a desenat prima siglă care ulterior a fost transpusă în format electronic. Nu a venit de la ceva anume.
Allișor: Dar a adunat câțiva oameni. De la o vreme, am început să ne axăm pe coregrafii ceva mai explozive… foarte energice, foarte cu mult zvâc (cum îi zicem noi) și încercăm cumva să facem coregrafii care se asociază cu numele.
4. Cum vă vin ideile pentru coregrafii?
Ady: Cu greu! Fiecare are idei și suntem foarte perfecționiști, mai mult Allișor 😂, și lucrăm până nu ne convingem pe noi înșine că e destul de ok ceea ce facem. Deci, de exemplu, coregrafia pe care o avem acum a durat aprox 6 luni. Dacă vrei să faci un lucru care să iasă bine și care să-ți și placă, durează.
Allișor: Mie mi se pare că stăm foarte mult pe melodie până o alegem. Pentru că dacă nu ai o melodie pe care să te simți bine dansând pe ea atunci nu poți transmite mai departe, pe scenă, același lucru. Și încercăm să mergem pe mai multe direcții, mai romantice, mai energice… pe tot felul de direcții în care
ne regăsim și ne ajută să ieșim din zona de confort, dar și să transmitem emoții.
E foarte important să te poți completa cu persoana de lângă tine, mai ales când vine vorba de o femeie și un bărbat. Un bărbat vine cu o parte un pic mai obiectivă, cu styling, cu acuratețe, iar femeia vine cu mult suflet, cu pasiune. Și noi ținem cont întotdeauna de părerea celuilalt.
5. Se știe deja că Allișor are o prezență feminină tare plăcută în comunitatea latino… Cum reușești?
Allișor: Niciodată nu am făcut un efort magic când am mers la un festival. Întotdeauna am fost și sunt așa cum sunt tot timpul. Nu iau în considerare nivelul de dans sau experiența din spate pentru că, în primul rând, sunt oameni și mă raportez la ei cu aceeași atitudine… îi respect pe fiecare, pentru că trebuie respectat pentru ce este, atât pentru ce a făcut cât și pentru ceea ce face. Nu fac diferență între ei.
Pe parte de dans, m-am inspirat foarte mult de la artistele internaționale, am stat zi și noapte pe YouTube și preluam de la fiecare artistă câte ceva… de exemplu, de la Sara Panero am luat energie, de la Andrea am luat eleganță, și am încercat să-mi creez un stil propriu. Plus cu ce am mai venit eu, am creat ceva în care mă simt bine și îmi doresc foarte multe să împărtășesc tuturor din cunoștiințele mele acumulate și am multe idei pe care mi le-aș dori să le dau mai departe. E foarte important să-ți creezi o imagine și să ți-o asumi, dar înainte de asta trebuie să te gândești cum vrei să arate imaginea ta și eu am vrut să arate exact așa cum sunt eu.
6. Care a fost cea mai mare provocare a voastră, ca instructori, și cum ați depășit-o?
Ady: Hmmm… am avut două congrese în care a fost extraordinar de multă lume și a fost imposibil de organizat oamenii ca să vadă toți ceea ce facem, să poată să înțeleagă și să rămână cu ceva din cadrul acelui workshop.
De fiecare dată când participăm la un workshop, primul pas este să organizăm oamenii pe linii în așa fel încât să vadă toată lumea, să poată să facă switch, să fie ok cu modul de aranjare încât să poată profita la maxim de workshop-ul respectiv.
Iar când întâmpini astfel de obstacole încerci să faci față, ne-am cerut scuze pentru situația creată și am mers mai departe. Dar a fost foarte frustrant pentru că predam și, în același timp, știam că sunt persoane care nu ne văd, nu ne aud… și eu, personal, nu mă simțeam deloc bine.
Allișor: Pentru mine, provocarea cea mai mare este că aveam trac (și încă am). Sunt puțin mai emotivă și încep să nu mai fiu coerentă, să încurc cuvintele, să-mi transpire palmele, mă blochez… Dar am reușit să o depășesc până la urmă. Iar o altă provocare este că mi-e foarte greu să mă mulez și să mă adaptez la personalitatea fiecărui om.
7. Cum reușiți să vă motivați cursanții?
Ady: De la început am plecat pe ideea să facem de toate pentru toată lumea, adică suntem conștienți că vin oameni care vor doar să se distreze, să scape de stresul cotidian sau au diferite probleme, și am dezvoltat partea de social. Dar în același timp sunt oameni care vor să urce pe scenă, care sunt foarte competitivi… Pentru fiecare stil, în parte, avem o finalitate: pentru cei care vor doar social încercăm să le oferim practice-uri, party-uri săptămânale (acum din păcate nu mai avem cu pandemia), totodată promovăm ideea de a merge cu ei la festivaluri cât mai variate. Pentru cei care vor performanță, am creat trupa de dans și lucrăm cu fiecare în parte coregrafii.
8. Ce părere aveți despre cursurile online? Le recomandați?
Ady: Cu siguranță vom face cursuri online. Noi am început de 5-6 luni o colaborare cu Paul Bucur, cu platforma InstaDance și vom lucra cu el pe parte de online, destul de mult. Plus că vom da drumul la câteva proiecte separate, Allișor pe lady styling iar eu pe parte de dezvoltarea tehnicii generale de dans. Da, recomandăm cursurile online dar trebuie să fii atent (ca și cursant), să știi exact ce vrei, unde să mergi și ce să iei pentru că, cred, fiecare știe ce își dorește și ce are nevoie. Mai degrabă aș recomanda cursanților să facă cursuri atât de lady styling cât și de men styling, atât pe tehnică cât și pe muzicalitate… mai bine pe aceste direcții decât pe a învăța figuri pe care, poate, a doua zi le uiți.
9. Cum vi se pare Sonrisa Online Project?
Ady: Mi se pare foarte fain ce au dezvoltat Adi și Tatiana pe platformă și se vede că e foarte mult de muncă. Merită! Ce mi-a plăcut foarte mult este că, exact cum sunt ei doi, totul e foarte foarte foarte organizat cu fiecare chestiuță în parte… exact ce spuneam mai devreme,
cine caută ceva anume știe clar că poate intra pe platformă și să ia ceea ce vrea.
Deci, un super plus.
Allișor: Da, proiectul lor este exact cum sunt ei ca persoane. Am lucrat cu ei, cu câteva săptămâni în urmă, în cadrul unui cantonament prin care membrii ai școlii Dance Xplosion au luat parte la câteva ore cu Adi și Tatiana în care i-au ajutat cu informații, au ținut câteva workshop-uri, au asistat la câteva antrenamente și, într-adevăr, sunt niște persoane… n-ai cum. Noi îi admirăm foarte mult, sunt niște oameni organizați, „curați” din punct de vedere al predatului, al dansului, al conexiunii dintre ei. Ei sunt foarte calmi, umani, calzi… chiar am avut ce învăța de la ei și, cu siguranță, o să mai repetăm experiența. Ne bucurăm mult că am avut ocazia să stăm lângă ei un weekend.
10. Ce doriți să lăsați în urma voastră?
Ady: Mie, personal, mi-a plăcut sentimentul când am văzut oameni care au reușit să avanseze, să danseze și să se simtă bine, și știam că, cumva acolo, o mică sau mai mare parte a fost contribuția noastră. Și este un sentiment extraordinar să vezi oameni cărora li s-au schimbat viațile făcând cu plăcere ceea ce tu promovezi.
Este singurul lucru pe care vreau să-l las în urmă: oameni care să danseze cu plăcere și să-i ajute.
Allișor: Eu sunt de acord cu Adi și aș lăsa același lucru. Bine, mai am de lăsat. Mi-aș dori foarte mult să las oamenilor inspirație, o informație utilă, o stare bună, un ajutor.
11. Un gând pentru cititorii noștri
Ady: Să nu renunțe la ideea de a dansa, sub orice formă – că este online sau live – să nu stagneze, să nu-și piardă motivația, chiar dacă trăim într-o perioadă de incertitudine și nu știm când vom avea primul party sau primul festival, dar, cu siguranță, dacă uităm să dansăm și să stăm deoparte în ideea că reluăm când o să revină cu totul la normal, o să fie prea târziu. Nu vă opriți din dansat!
Iar pentru cei care vor mai mult, profitați de timpul acesta și creați coregrafii, lucrați pentru competiții, pentru că e perioada perfectă pentru a face asta căci până acum eram într-o grabă continuă și nu aveam timp pentru repetiții, pentru idei noi, iar acum este perioada perfectă. Nu pierdeți timpul!
Allișor: Încercați să investiți timpul vostru și ca dansatori, și ca oameni în general, să meditați și
să puneți iubire și suflet în tot ceea ce faceți.
Nu vă pierdeți optimismul pentru că sunt sigură că după ce ieșim din această perioadă, va fi o explozie de oameni motivați care „s-au curățat” pe interior. Apreciați lucrurile și momentele simple!
Deși este o perioadă grea și pentru Dance Xplosion, Ady și Allișor muncesc foarte mult… ringul de dans fiind locul în care ei se simt cel mai bine, fiind ei înșiși, încercând să nu uite de partea umană care trebuie să intervină în dans de fiecare dată pentru că vorba lui Allișor, citez
dansul nu este o afacere, este un schimb de energie,
trebuie să fie o conexiune, și, totodată, să-ți deschizi latura lăuntrică, naturalețea autentică și să transpui acolo multă creativitate.
